Selectează o Pagină

In urma cu trei luni, pregateam placinta florentina plina de entuziasm. Nu era prima oara cand alegeam, bucuroasa, s-o prepar. Doar ca, de data asta, alesesem sa renunt la aluatul foitaj din comert (cu nelipsita margarina) si sa-l inlocuiesc cu altceva. Asa am descoperit cel mai simplu aluat de tarta (o cantitate de ulei, una de apa si faina cat cuprinde).

tarta florentina

Ce vreau sa spun acum nu e legat de reteta. Ci de faptul ca suntem intr-o continua schimbare.

Am zis ca gusturile se dezvolta, cu accent pe schimbare, nu neaparat pe evolutie. In urma cu trei luni faceam o reteta pe care o adoram. Azi, abia pot privi fotografia cu tarta.

Imi creeaza o stare de disconfort. Nu mai vreau sa vad spanac! Anul trecut, ma mandream cu ditamai buchetul de doua kile de spanac, azi, nu vreau sa mai aud de spanac. Ma intreb daca mi-o veni mintea la cap pana in sezonul spanacului.

Partea buna este ca inca ma incanta ideea de stevie (abia astept sa mananc bors de stevie!).

Tot ce pot sa spun din experienta asta este ca organismul se afla intr-o continua schimbare, ca are nevoi nutritionale diferite, ca e imposibil sa deschid o revista si sa aleg o dieta la intamplare, pentru ca nutritionistul cel mai bun este, de fapt, corpul meu.

Acesta isi stie foarte bine nevoile, iar eu nu trebuie decat sa plec urechea la doleantele lui. Nu am sa ma straduiesc sa le si inteleg, e suficient sa le ascult.