In urma cu trei luni, pregateam placinta florentina plina de entuziasm. Nu era prima oara cand alegeam, bucuroasa, s-o prepar. Doar ca, de data asta, alesesem sa renunt la aluatul foitaj din comert (cu nelipsita margarina) si sa-l inlocuiesc cu altceva. Asa am descoperit cel mai simplu aluat de tarta (o cantitate de ulei, una de apa si faina cat cuprinde).
Ce vreau sa spun acum nu e legat de reteta. Ci de faptul ca suntem intr-o continua schimbare.
Am zis ca gusturile se dezvolta, cu accent pe schimbare, nu neaparat pe evolutie. In urma cu trei luni faceam o reteta pe care o adoram. Azi, abia pot privi fotografia cu tarta.
Imi creeaza o stare de disconfort. Nu mai vreau sa vad spanac! Anul trecut, ma mandream cu ditamai buchetul de doua kile de spanac, azi, nu vreau sa mai aud de spanac. Ma intreb daca mi-o veni mintea la cap pana in sezonul spanacului.
Partea buna este ca inca ma incanta ideea de stevie (abia astept sa mananc bors de stevie!).
Tot ce pot sa spun din experienta asta este ca organismul se afla intr-o continua schimbare, ca are nevoi nutritionale diferite, ca e imposibil sa deschid o revista si sa aleg o dieta la intamplare, pentru ca nutritionistul cel mai bun este, de fapt, corpul meu.
Acesta isi stie foarte bine nevoile, iar eu nu trebuie decat sa plec urechea la doleantele lui. Nu am sa ma straduiesc sa le si inteleg, e suficient sa le ascult.
Si eu am experimentat schimbari de genul asta 🙂 Acum ceva vreme nu suportam dovleceii, vinetele, conopida, broccoli, iar in prezent imi plac la nebunie. Cu spanacul ma impac bine, dar in salata, crud. Sub forma de fiertura mi se pare scarbos de-a dreptul 😀
@Andra: Cand eram mica, desi eram mofturoasa, imi placea mancarea de spanac alaturi de ou prajit. Nu stiu cum reuseam sa mananc asa ceva 🙂
Nici eu nu sunt straina cu astfel de experiente..insa dupa ce am inceput sa citesc tot mai multe despre obiceuri sanatoase, mi-am schimbat complet viata. Acum spanacul mi-e cel mai bun prieten, ba chiar vineri mi-am cumparat un smoc imens de 1,5 kg pe care inca il rontai in salata, conopida o iubesc, si cruda in salatae si la cuptor, gratinata cu nitcaiva branza de la tara. Am invatat sa mananc foarte multe chestii noi, de altfel asta e „my new year’s resolution” :))
Oricum, ma bucur ca mai sunt oameni care cred in ideea ca obiceiurile alimentare se dezvolta si se dobandesc pe parcurs pentru ca m-am saturat sa fiu inconjurata doar de cei care nu-si pot iamgina o masa fara carne si care se uita la orice inseamna leguma ca la felul 14 :)). Nu stiu cum sunt crescuti unii, dar incapatanarea si nevoia acuta de monotonie culinara sunt cei mai mari dusmani ai schimbarii.
Cat despre diete, ai cea mai mare dreptate, nu exista dieta perfecta ci doar rabdare si perseverenta in a gasi cele mai bune sfatuir care se aplica cu mare succes corpului propriu. Exact asa am ajuns si eu sa-mi formez aliemntatia zilnica actuala, citind idei noi si aplicandu-le pentru a vedea ce mi se potriveste. E aceeasi chestie ca hidratarea: mai peste tot se indica un numar de pahare sau litri de baut pe zi dar nieni nu se gandeste sa-si verifice propriul corp…
Ma rog, vad ca m-am lungit cam mult, defapt vroiam sa-ti spun „multumesc” pentru toate articolele interesante si pentru faptul ca blogul tau a fost primul pe care l-am citit din lumea bloggerilor culinari acum un an si ceva…si de atunci am capatat dragoastea fata de gatit, de informat asupra sanatatii, ba chiar am propriul blog pe care mai public cate-o reteta.
Sper sa nu sune prea siropos :))
PS: i was too excited si in consecinta: imi cer scuze pentru greselile din post-ul anterior 🙂 Te asigur ca stiu limba romana 😀
@Roxana: Multumesc si eu! Pentru mine nu este deloc siropos. Nu pot decat sa ma bucure aceste cuvinte. Am citit pe nerasuflate, asa ca nu am vazut nicio greseala :).
Mai bine pentru mine :))
‘Nyways, keep up the good work 🙂