Dacă ar fi să o iau acum de la capăt, aș face lucrurile complet diferit. Cu ajutorul unui specialist.
Dar mai întâi să vă povestesc cum am făcut din balcon cel mai iubit loc din apartament. Pe care îl numesc acum „biroul meu”, chiar dacă uneori, într-un colțișor, strecor și niște rufe la uscat. Pentru a vă da seama cum vine asta, aveți mai jos o ilustrație cu primele „rufe” puse la uscat.
Pe la început de iulie, după o mutare ca toate mutările (grea, istovitoare și agasantă), m-am trezit și cu un balcon imens, numai bun de amenajat. Îl doream să fie mai intim, să nu se vadă chiar totul de afară. Așa că am început să fac investigații. Am fost sfătuită să-l îmbrac într-un banner – cea mai neinspirată idee, din punctul meu de vedere.
Apoi a apărut o altă idee, cea cu un gărduț din plastic, care imita gardul viu. Nu arăta rău, dar când am aflat că mă va costa cât copăceii pe care i-aș așeza de jur-împrejur, decizia mea a fost luată.
Dar ce copăcei să cumpăr și de unde? Am găsit eu o pepinieră la Comana, cu prețuri bune, dar destul de departe de mine. Puteau să îmi livreze copăceii acasă, dar achiziționam ceva fără să văd ce cumpăr.
Așa că am găsit o pepinieră în Otopeni, dacă tot stau în nordul Bucureștiului. Când am ajuns, a fost greu de ales. Mi-am făcut totuși o strategie în funcție de înălțimea copacului și de preț. Nu mi-am dat seama de la început, când mă documentam pe internet, că înălțimea de care trebuie să țin cont nu e doar a copacului, ci a copacului și a ghiveciului împreună. Pare foarte simplu și logic! Dar până nu treci prin acest proces, e mai greu să îți dai seama de detalii. Acolo am descoperit că trebuie să cumpăr ghivece mai mari și pământ.
Am ales până la urmă Cupressocyparis Leylandii. Seamănă cu tuia, dar sunt mai rezistenți la frig și la ariditate.
Dacă aș fi avut toate informațiile de la început, pe care le-am cules trecând prin proces, aș fi făcut comandă la pepiniera din Comana și aș fi stat liniștită acasă, făcând, poate, și economie.
Îi îngrijesc de două luni și mă ajută copiii. Ne place să avem grijă de ei, deși e de muncă, dar și satisfacția e pe măsură!
Am adus în balcon și câteva mușcate și garofițe, pentru culoare. Iar pe pervazul de la bucătărie, se odihnesc grațioase niște plante aromatice și un ardei iute.
Sfaturile specialistului
Viața mea ar fi fost mult mai simplă dacă aș fi vorbit de la început cu un specialist. Lucrurile mi-au ieșit cumva, dar am simțit că am bâjbâit și că m-am complicat. Așa că, dacă doriți să aveți cel mai frumos balcon din bloc, din cartier sau din oraș ?, îndrăzniți să cereți informații unui specialist.
Eu abia după o lună de la aranjarea balconului mi-am făcut curaj să întreb o prietenă, care știu că este foarte ocupată, dar care are toate răspunsurile în acest domeniu, în care a urmat o pregătire universitară.
Așa am aflat că alegerea mea este bună pentru balcon: copăceii mei sunt verzi tot anul, ecranează și filtrează. Au creștere rapidă, dar fiind în ghivece, se limitează la spațiul de hrană și de apă pe care îl au. Preferă să fie udați din abundență și mai rar, decât câte puțin și des. Sunt cam însetați mai tot timpul datorită creșterii rapide. Rezistă bine peste iarnă, nu trebuie protejați – ceea ce este o veste încurajatoare pentru mine.
Am aflat și că menta, rozmarinul, busuiocul și ardeiul iute care se odihnesc pe pervazul (exterior) al bucătăriei preferă soarele, pot crește și în semiumbră un pic, dar orice plantă are nevoie de cel puțin trei ore de soare direct, chiar și cele de umbră și semiumbră, pentru a-și face fotosinteza și alte procese metabolice.
Acum când scriu, mai arunc o privire la o mușcată și la o garofiță înflorite acum, la început de toamnă. Se pare că e colorat și că încă e vară la mine în balcon. Și sunt recunoscătoare acestei experiențe și celor care m-au ajutat să ajung aici. Cât despre recunoștință, asta este o altă poveste, despre care voi vorbi într-un webinar din 15 octombrie, la care vă invit cu drag.
Comentarii recente