Sunt mereu încântată să întâlnesc oameni care își descoperă și își urmează pasiunile. Care își folosesc abilitatea de a crea, caută mereu să se dezvolte în direcția pasiunilor lor și astfel sunt aproape de sufletul lor.
În dorința mea de a oferi inspirație și idei cât mai multor oameni, vă invit să faceți cunoștință cu doamna Tania Vlad, chef, nutriționist și mamă, și să savurați apoi un interviu despre ingrediente, mâncăruri, plating, echilibru, nutriție.
„Sunt Tania și îmi place să cred că fiecare ingredient are o poveste, la fel cum fiecare etapă din viața noastră ne hrănește într-un fel.
Sunt chef, apoi nutriționist, apoi mamă cu multe întrebări și în continuă căutare de echilibru. Azi îmi construiesc un spațiu care să îmi semene: cald, luminos, cu sens. Îmi place să îmbin știința cu emoția, mâncarea cu starea de bine, sănătatea cu plăcerea. Poate pentru că, în viața mea, toate s-au născut din nevoia de a înțelege ce mă hrănește cu adevărat. Îmi place enorm să fiu gazdă. Să gândesc un meniu frumos, să aleg texturi, culori și gusturi, să aranjez masa ca pe o scenă de teatru, să creez acea atmosferă în care oamenii se simt bine, văzuți și răsfățați. Organizarea de dinner party-uri a devenit pentru mine un mod de exprimare profundă: estetică, afecțiune, echilibru și bucurie împărtășită.
Am studiat la Institutul Disciples Escoffier România și am urmat cursuri internaționale de nutriție și wellness la Harvard Medical School și Barca Innovation Hub. Azi, creez concepte care aduc împreună hrănirea, estetica și echilibrul — pentru mine și pentru cei care rezonează cu felul meu de a privi viața.”
Când v-ați dat seama că sunteți pasionată de gătit și de nutriție? Ce a declanșat dorința de a urma cursuri în ambele specializări?
Cred că pasiunea pentru gătit a fost mereu în mine, dar s-a conturat clar în momentul în care am înțeles cât de mult îmi place să ofer bucurie prin mâncare. Gătitul a devenit o formă de exprimare, de liniște, de prezență. Nutriția a venit firesc după aceea — din nevoia de a înțelege mai profund ce ofer și ce aleg pentru mine. Nu a fost doar dorința de a ști mai mult, ci nevoia reală de a găsi un echilibru între plăcere și sănătate. De aceea am ales să mă formez în ambele direcții — pentru că simt că se completează și mă ajută să ofer mai mult decât o farfurie frumoasă: o experiență care face bine.
Ați studiat la Institutul Disciples Escoffier România. Ce v-a plăcut cel mai mult acolo?
A fost o experiență care m-a disciplinat, dar în același timp mi-a lăsat loc să mă exprim. Mi-a plăcut rigoarea tehnică, respectul pentru ingredient și pentru gestul culinar în sine — fiecare pas avea un sens. Dar, mai ales, mi-a plăcut energia de atelier: ideea că în bucătărie creezi, greșești, repari, înveți și, la final, pui suflet într-o farfurie care vorbește despre tine. A fost o etapă esențială în formarea mea ca chef, pentru că acolo am înțeles că tehnica servește emoția, nu o înlocuiește.
Cum ar trebui să construim o masă de prânz, de exemplu, pentru a avea echilibru?
O masă de prânz echilibrată e, pentru mine, un dans între nevoi și plăceri. Ideal ar fi să includă o sursă de proteină (de calitate, adaptată stilului tău de viață), legume cât mai variate — crude, coapte sau ușor trase în tigaie — și o sursă de carbohidrați buni. Nu trebuie să fie complicat. Simplitatea e adesea cheia. În plus, contează și cum mâncăm: într-un ritm blând, într-un cadru liniștit, cu atenție la senzația de sațietate.
Care ar fi ingredientele esențiale pentru mese rapide, sănătoase și delicioase?
Îmi plac ingredientele versatile, care pot construi rapid o farfurie completă: ouă, quinoa sau orez integral, legume proaspete (în special cele de sezon), verdețuri aromate, ulei de măsline extravirgin, lămâie, avocado, năut sau linte fiartă, și câteva semințe sau nuci pentru textură. Cu aceste elemente la îndemână, poți crea în 15 minute o salată caldă, un bol hrănitor sau un brunch savuros.
Ce reguli ar trebui să avem în minte când mergem la piață?
Să ne lăsăm ghidați de curiozitate, nu doar de listă. Să alegem ce e proaspăt, colorat, viu. Să cumpărăm cât avem nevoie și să vorbim cu oamenii care vând — ei cunosc cel mai bine sezonul și sursa produselor. Și, poate cel mai important, să mergem la piață cu mintea deschisă și cu gândul la mesele care urmează să aducă bucurie.
Cum putem găti simplu, dar rafinat, inspirându-ne din bucătăria franțuzească?
Putem găti simplu și totuși rafinat dacă ne concentrăm pe calitatea ingredientelor și pe detalii mici, dar cu impact. Bucătăria franțuzească nu înseamnă neapărat preparate complicate, ci respect pentru produs, pentru textură și pentru echilibru. O legumă gătită corect, un sos bine emulsionat, un strop de unt sau de vin care schimbă totul. Chiar și o simplă omletă, făcută cu grijă, poate avea acel aer sofisticat. Important e să gătim cu intenție, fără grabă, și să nu ne temem de gesturi elegante, oricât de mici ar fi.
Care este accesoriul din bucătărie pe care îl apreciați cel mai mult?
Un cuțit bun, bine întreținut. Poate părea simplu, dar un cuțit care taie bine schimbă totul: te face mai eficient, mai atent și mai conectat la ingredient.
Care credeți că e ingredientul pe care ar trebui să-l folosim mai mult, fiind în prezent subestimat?
Cred că un ingredient adesea trecut cu vederea este varza. Simplă, accesibilă, dar extrem de versatilă. Poate fi coaptă, trasă la tigaie, fermentată, făcută salată sau chiar transformată într-un preparat elegant. Are textură, dulceață naturală și o mulțime de beneficii pentru sănătate. E genul de ingredient pe care îl redescoperi când începi să-l tratezi cu atenție.
Care este desertul la care nu ați renunța?
Eclerul e desertul la care nu aș putea renunța. Are ceva din eleganța clasică și din confortul copilăriei în același timp. Îmi place jocul de texturi — aluatul ușor crocant, crema fină, glazura lucioasă. E un desert care nu are nevoie de artificii, dar care spune mereu ceva despre grijă și echilibru. Îl prefer simplu, cu vanilie sau ciocolată, dar savurez cu bucurie și reinterpretările creative.
Care este felul de mâncare care vă face plăcere cel mai mult să-l gătiți?
Îmi face plăcere să gătesc feluri care implică simțurile — unde tai, amestec, gust, ajustez. De exemplu, un risotto. Îmi place ritmul lui, faptul că trebuie să fii acolo, prezent, să amesteci constant, să-l simți. E un fel aparent simplu, dar care cere atenție, răbdare și o anumită stare. Mă regăsesc în genul acesta de preparate: cu ritm lent, dar cu un rezultat plin de savoare și căldură.
Pentru că se spune că „mâncăm și cu ochii” și că, așadar, modul cum arată preparatele are influență asupra digestiei, care ar fi câteva reguli simple de plating pentru o masă elegantă acasă?
Pentru o masă elegantă acasă, nu e nevoie de plating sofisticat, ci de simplitate și armonie. Aleg farfurii curate, în culori neutre, care pun în valoare mâncarea. Mă gândesc la proporții, las spațiu liber în farfurie și așez preparatul cu intenție, nu la întâmplare. Un strop de ulei bun, câteva verdețuri proaspete sau o notă crocantă pot face o farfurie să pară rafinată. Și poate cel mai important detaliu: un aranjament discret pe masă, tacâmuri frumoase și o față de masă aleasă cu grijă — toate contribuie la acea eleganță discretă, dar memorabilă.
Ce ați pune în coșul pentru picnic la o ieșire cu familia, la iarbă verde sau pe malul mării?
Pentru un picnic cu familia, îmi place să aleg preparate ușoare, care se păstrează bine și se mănâncă ușor. Aș pune în coș câteva tarte sărate, chifle de casă umplute cu legume coapte și brânză, o salată de paste sau de quinoa, fructe de sezon și biscuiți crocanți. Neapărat șervețele textile și o pătură mare. Totul simplu, dar ales cu grijă, ca să ne bucurăm de gust, de aer și unii de ceilalți.
Ce vă hrănește cu adevărat în această perioadă a vieții?
Mă hrănesc întâlnirile cu sens. Contextele în care pot crea, împărtăși, pot fi autentică. Mă hrănesc diminețile liniștite cu fiul meu, proiectele care mi se potrivesc, mesele gătite cu drag, dar și pauzele. Învăț, în fiecare zi, să fac mai puțin, dar mai bine. Să aleg ce-mi face bine, nu doar ce trebuie făcut. Și, poate mai mult ca oricând, mă hrănește recunoștința pentru lucrurile mici, dar reale.
Comentarii recente