Una dintre credintele toxice care ne poate controla viata si pe care e bine sa o inlaturam: ”Dieta mea trebuie sa fie perfecta”.

Cautarea unei diete perfecte este o promisiune (falsa) pe care ne-o facem noua insene legat de sanatate si fericire. De fapt, ea porneste dintr-o teama de moarte, mai mult sau mai putin constienta.

Acest perfectionism presupune, de cele mai multe ori, stabilirea unor criterii imposibil de respectat, care duc la abuz de sine, nu numai legat de dieta, ci si in viata de zi cu zi. ”Urmez o dieta perfecta, trebuie sa fiu perfecta – sa am o cariera perfecta, o relatie perfecta etc”. Când zic abuz de sine ma refer, de exemplu, la exercitii fizice epuizante, infometare, mâncaruri care nu ne fac placere, munca in exces si somn putin.

In plus, dorinta de perfectionism ascunde mereu altceva.

Intr-o carte draga mie, ”Nourishing Wisdom. A Mind/Body Approach to Nutrition and Well-Being”, de Marc David, am gasit un exemplu evident si tulburator in acelasi timp legat de dorinta de a urma dieta perfecta.

La un workshop tinut de Marc David, coach in Psihologia comportamentului alimentar, o tanara a cerut specificatii clare despre ceea ce ar trebui sa manance si ce nu. In plus, sustinea ca a cautat ani de-a randul dieta perfecta, dar niciuna dintre acelea incercate de ea nu a avut rezultatul asteptat.

Marc i-a spus ca nu este atat de importanta o dieta anume, ci relatia pe care o stabilesti cu mâncarea. I-a mai zis ca aceasta dorinta de a gasi dieta perfecta ascunde o teama secreta sau o promisiune nerealista pe care ne-am facut-o noua insine. Aceasta a fost informatia care a facut-o pe tanara sa izbucneasca in lacrimi si sa aiba marea revelatie a motivatiei care a stat atâtia ani in spatele cautarii dietei perfecte: cu ceva timp in urma, si-a vazut mama distrusa de cancer, iar când a murit s-a simtit abandonata. Atunci si-a promis ca, daca va urma dieta perfecta, nu va ajunge in aceeasi situatie ca mama ei – dieta fiind asadar promisiunea falsa pentru sanatate si supravietuire. In loc sa isi jeleasca mama si sa accepte inevitabilitatea propriei morti, a preferat sa isi iroseasca energia cautând fara incetare ceva ce nu exista.
Nu a stiut nicio clipa ca are o alta problema decât cea legata de mancare…

La workshop a avut o mare revelatie, care a ajutat-o sa inteleaga ca este mai mult decât un corp, ca va trai intr-un fel prin copiii ei, asa cum mama ei traieste prin ea. A acceptat ca nu are nevoie de perfectionism, ca poate trai in incertitudine, ca la un moment dat se va imbolnavi indiferent de dieta, exercitii sau yoga. Noile ei linii conducatoare in viata au ramas relaxarea, moderatia si increderea.

Acest fragment face parte din programul (Re)Imprieteneste-te cu mancarea. Si cu tine insati, alcatuit dintr-o carte si un audiobook gratuit.