Mi s-a intamplat de multe ori sa-mi fie pofta de alimente de care organismul meu avea nevoie (de exemplu, pofta de lamaie toamna, cand, de obicei, imi dau tarcoale racelile), dupa cum mi-a fost pofta si de alimente care imi fac rau (mi-e pofta uneori de cafea, desi am hotarat sa nu mai beau, pentru ca imi da palpitatii). Ce se intampla totusi cu corpul nostru care, uneori, pare sa ne dea semnale gresite?
[irp]
Pana acum am sustinut sus si tare ca trebuie sa fim atenti mereu la semnalele care vin de la corpul nostru, ca el stie cel mai bine de ce avem nevoie. Si sustin asta in continuare. Dar ce se intampla cand aceste semnale par sa fie impotriva noastra?
Pai sa ne gandim putin la dorintele pe care le avem in general. In orice moment al vietii noastre, ne dorim ceva. Nu este comportament pe care sa il avem care sa nu aiba in spate o dorinta. Insa, uneori, dupa ce ni se indeplineste dorinta, constatam cu uimire ca lucrul pe care l-am obtinut nu este exact ceea ce aveam nevoie. Si ne dam seama ca nu trebuia sa ne dorim asa ceva. La fel se poate intampla cu dorintele legate de mancare.
Corpul este cumva indus in eroare si cere anumite alimente de care nu are nevoie sau, mai mult, ii fac rau.
[irp]
Poate, cand mi-e pofta de cafea, am nevoie doar de un plus de energie, sau de ceva gust, ori poate doar de un moment de relaxare si nu de cafea in sine.
Foto: © Bortn66 | Dreamstime.com; Pixabay.com
draga Elena,
am achizitionat cartea in urma cu cateva luni. este extraordinara. desi nu am reusit sa o citesc in intregime si nici nu am audiat toate lectiile, particica aceea din carte si din audiobook pe care am reusit sa le savurez m-au convins pentru toata viata ca cele 25 de kg pe care le am in plus sunt bonusul pentru oboseala, frustrarile, neamplinirile, nemultumirile, ingrijorarile, gandirea negativa, angoasele, relatii interumane nesatisfacatoare,insatisfactii profesionale, lipsa vietii sexuale si alte „perle” culese din zbuciumatul ocean al vietii. vestea buna – ca sa te parafrazez – este aceea ca Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunile si implorarile si s-au produs schimbari importante in viata mea. sunt mult mai relaxata pe plan psihic, mai fericita si mai sigura pe mine.schimbarile acestea au inceput sa se produca in urma cu 7 luni. inca nu am inceput sa slabesc dar simt ca relatia mea cu mancarea s-a schimbat in bine. mi-am propus ca in urmatoarele saptamani sa citesc cartea „reamprieteneste-te cu mancarea..” si sa ascult in totalitate audiobook-ul o data, de doua ori, de zece ori, de o suta de ori – ori de cate ori va fi necesar, pana cand o sa devin prietena la catarama cu mancarea si, mai ales, cu mine insami.
draga Elena,sunt foarte interesata de latura psihica a fiintei umane [ este doar un hobby, nu sunt specialista] iar tu, prin intermediul acestei carti, ai reusit sa trasezi o punte de legatura intre procese psihice pe care multi dintre noi nu le constientizam si viata – asa cum este ea, cu frigiderul ei umplut pana la refuz cu expresia a ceea ce inseamna – comportamentul alimentar al victimei sistemului in care traim.
draga Elena, te respect si iti multumesc din inima!
Draga Ortenzia, iti multumesc mult pentru feedback-ul tau! Imi este de mare folos. Ma bucur nespus ca prin munca mea pot sa aduc ajutor celorlalti. Sper sa ai parte de schimbarea pe care ti-o doresti si sa traiesti o viata autentica, ascultandu-ti dorintele si urmandu-ti sperantele.