Cand eram mica, primeam cate un baton cu mac de fiecare data cand bunicul se ducea sa ia paine. Ma jucam prin curte si mancam baton. Era placut. Asa imi dau seama de ce sunt incantata cand vad batoane cu mac la vreun magazin. Stau cateva secunde, mirata de reactia mea (doar nu am chef sa mananc paine goala) si apoi vine momentul Aha!: amintiri, copilarie, bucurie.
Imi mai aduc aminte ca mi se spunea mereu sa termin totul din farfurie. Nu mai tin minte daca chiar reuseam. Dar cel mai bine imi reamintesc amenintarea ca nu vom mai gasi alimentul x niciodata! E adevarat ca mancarea se gasea greu, ca uneori ceream un lucru si il primeam cine stie cand. Dar aceasta angoasa, ca nu vom mai avea mancare, cred ca inca se ascunde in mintea mea si se iveste uneori fara ca eu sa-mi dau seama, oricate ganduri as avea eu de genul „pot oricand sa cumpar ce vreau”. La fel si tendinta de a manca totul din farfurie. Ma apuca o neliniste cand vad mancare ramasa pe farfurie.
Nu este deloc sanatos si eficient sa luam decizii legat de cat sa mancam dupa indicii exterioare, vizuale (farfuria goala), in loc sa fim atenti la corpul nostru. El stie exact de cata mancare are nevoie. Ce mancam in plus se va transforma in povara kilogramelor.
Imi aduc aminte si ca in fiecare duminica ne strangeam, cu mic, cu mare, in jurul mesei la bunici, iar pentru acest eveniment, mama facea mereu cate doua torturi. Era bine, era frumos, toata lumea era linistita, binedispusa si mancarea minunata. De aceea, imi place sa strang familia in jurul mesei si sa pregatesc ceva bun.
Cum face creierul conexiuni
Ca sa intelegem mai bine ce se intampla cu mintea noastra cand e vorba de obisnuite si de modele de a manca, sa ne gandim la experimentul lui Pavlov. In timp ce primea mancare, cainele auzea si un clopotel. Si ajunsese sa saliveze doar cand auzea clopotelul, chiar daca nu vedea mancare. Creierul sau crease legatura sunet de clopotel – mancare.
Si noi facem conexiuni. Daca ne simtim bine intr-o situatie, tindem sa repetam comportamentul (cum am eu tendinta de a cumpara batoane). Daca traim situatii neplacute, tindem sa evitam comportamentele legate de ele. Insa la fel de bine putem repeta un comportament nu pentru ca am trait ceva placut in legatura cu el, ci pentru ca ne este teama sa nu se intample ceva rau (exemplul meu cu „mananca asta acum, ca alta data nu mai gasim!”).
Conditionare pozitiva si conditionare negativa
Acest proces se numeste conditionare, care poate fi pozitiva sau negativa. Mancand anumite alimente sau mancand intr-un anumit fel, am primit observatii pozitive. Cand mancam totul din farfurie, mi se spunea: „Bravo, ai reusit sa mananci tot!”. Iar cand manifestam un comportament nedorit de parinti, primeam observatii negative: „Ai mancat prea putin. Nu esti in stare nici sa mananci!”. Ce invata copilul? Comportamentele dorite de parinti vor fi intarite si vor aparea chiar si in viata de adult (am tendinta de a manca si acum totul din farfurie, iar asta imi da un sentiment de multumire, de siguranta – si kilograme in plus!).
Relatia noastra cu mancarea depinde de o multime de factori care se regasesc in familia in care am crescut, in reclame, la TV, in cartile pe care le-am citit, in grupul de prieteni.
Incearca sa afli cu ce este legata mancarea (sau cu ce sunt legate anumite comportamente la masa) in cazul tau. Cu sentimente de vinovatie, stres, relaxare, linistire, pericol etc.? Este primul pas in a intelege de ce mananci asa cum mananci si in a nu mai manca ghidat de forte necunoscute. Cand mancam, trebuie sa tinem cont doar de semnalele venite de la corpul nostru. Nu de ceea ce ni s-a spus in reclame ca trebuie sa mancam sau de cat ne-a spus bunica sa mancam.
Din pacate, nu am fost invatati sa ne ascultam corpul. El ne da tot felul de semnale, de la pofte pentru anumite fructe si legume care au vitamine ce ne lipsesc pana la senzatii de foame sau de satietate. Iar cand nu il ascultam deloc, in disperarea sa de a se face auzit, ne da simptome si boli.
Exista mai multe indicii ca un model de conditionare sau un comportament din trecut a fost activat. Este necesar sa identificam acest comportament si sa intelegem cum functioneaza conditionarea, pentru a iesi din capcanele ei. Despre aceste indicii de identificare a modelelor reactive, intr-un articol viitor.
Sursa de inspiratie: Mindful Eating, Jan Chozen Bays
Foto credit: pixabay.com
Comentarii recente