E ora 11.00 si foamea-ti da tarcoale. Pranzul e departe, asa ca iti incoltesc in minte niste idei de care probabil nu esti foarte mandra. N-ar fi rea o punga de pufuleti… Problema e ca daca ajungi sa o deschizi, stii ca nu te vei opri pana cand nu vei vedea punga goala.
Sau poate ai gusturi mai rafinate si-ti zboara gandul la o ciocolata cremoasa sau crocanta, cu umplutura de caramel sau cu bucatele de alune prin ea.
© Edward Bartel | Dreamstime.com
Gusturile nu se discuta. Pot fi covrigei, biscuiti, bomboane trase-n ciocolata, chipsuri, cate si mai cate. Indiferent de pofte, preferinte, obsesii culinare, intrebarea e: cum scapam de rontaiala dintre mese?
Pai, o modalitate ar fi sa-i aflam cauza:
- Este posibil sa ne fie foame intre mese pentru ca nu mancam alimente de calitate; lipsa de nutrienti creeaza foame; creierul nu stie sa spuna: “Imi lipsesc vitaminele B, C si D”; el stie una si buna: “mi-e foame!”; pasul al doilea nu este sa ignoram foamea; nu de alta, dar o vom resimti din ce in ce mai puternic si, la un moment dat, cand vom ceda, cantitatea de mancare s-ar putea sa fie mult mai mare decat daca am fi cedat la primul impuls. Iar daca tot ne-apucam sa mancam, macar sa-i oferim corpului ceva de calitate: sa alegem ceva hranitor, dar fara sa facem rabat de la factorul placere. Noroc ca acum incep sa fie in sezon o multime de fructe atat de aromate.
- Este posibil sa rontaim intre mese nu de foame, ci de stres; daca ne dam seama de acest lucru, ar fi minunat daca am gasi alt destresor decat mancarea (nu, nu va ganditi la fumat :))
- Daca pana la urma vreau sa rontai ceva si nu stiu de ce, macar sa o fac ca lumea: uit de calculator, inchid telefonul si ma retrag intr-un colt linistit unde rontai calm si relaxat punga mea de pufuleti. Daca-i bal, bal sa fie! Daca-mi doresc atat de mult punga asta cu pufuleti, apoi ar trebui sa-i acord toata atentia. Mananc incet, savurand bucatica dupa bucatica, fiind total prezenta aici si acum: sunt doar eu si punga mea de pufuleti. Altceva nu mai conteaza. Daca nu pot face asta si continui sa trag cu ochiul la mailuri, inseamna ca punga asta cu pufuleti nu e atat de importanta pentru mine. Iar daca e, oricum nu are rost sa o mananc pentru ca nu voi fi atenta la ea si nu ma voi bucura de placerea pe care ar trebui sa mi-o ofere…
Foto: © Edward Bartel | Dreamstime.com
Mda, sunt si eu familiara cu rontaitul intre mese si personal, (cu greu) am adoptat 2 strategii (exact in ordinea asta): 1. rontai chestii ok + sanatoase, pe sistemul „oricum intr-o ora am pranzul” (gen oleaginoase crude, un mar, cateva cirese – in general fructe oricum) si 2. lately, am renuntat de tot la rontait intre mese prin faptul ca beau muuuult ceai (mai ales rooibos care imi taie pofta de dulce fiind el foarte parfumat si dulce de la natura) si prin paharele mari de apa in care storc o lamaie (asta stiu ca suna a cliseu, dar lamaia e cel mai eficient lucru..sau cel putin pentru mine…am auzit ca vit. C ar da pofta de mancare si mai mare…but not for me, thank God!)
Hope it helps!
@Roxana: Bine de stiut! Imi place mult rooibos, partea mai putin placuta e ca-mi face somn 🙂
Da, asta e o problema cu starea de somnolenta…insa acum vara i-am dat de hac facand ceai cate 2 litri, lansadu-l la racorit si apoi bagat la frigi = ice tea, care numai somnolenta nu da :))
@Roxana: Mmmm, ice tea. Suna foarte bine! Merita incercat. Multumesc!