Daca ma uit in jurul meu, cred ca 50% dintre cei pe care ii cunosc sunt la dieta. Fie ca e vorba de dieta disociata, de dieta low fat, Atkins sau Montignac, de diete cu nume sonore, gen South Beach, cred ca fiecare cura de slabire ascunde suferinta, nefericire, consumarea energiei intr-o directie gresita. Iar aceasta lupta cu noi insine pune stapanire pe intregul nostru stil de viata.
S-au scris atat de multe carti de dieta, incat cred ca nu ar fi suficienta o biblioteca intreaga sa le gazduiasca. Si se scriu in continuare. Am dat o cautare pe Internet si am gasit pe prima pagina: ”Dieta Dukan promite pierderea a 10 kg in 2 saptamani”, ”Cura de slabire cu mere: slabesti pana la 5 kg pe saptamana”, ”10 legi ale unei cure de slabire eficiente, ”Cura de slabire cu suc de lamaie a lui Beyonce” etc. Deci informatie exista. Multa.
Cate dintre aceste diete sunt utile cu adevarat si ne ajuta sa slabim pentru totdeauna si sa nu mai recastigam kilogramele pierdute?
Cred ca inainte de a cauta dieta perfecta (ma tem ca ea nu exista!), ar fi mai bine sa cautam ce se ascunde in spatele dorintei de a slabi. Suferinta nutritionala a corpului poate fi vindecata nu doar prin strategii medicale, orice problema legata de corp este, intr-un fel, legata de minte, inima si suflet.
De exemplu, Ilinca tot incerca sa dea jos 10 kg. Tinuse o multime de diete, dar, desi slabea, rezultatele se mentineau pe termen scurt. Nu putea intelege ce se intampla.
Isi facuse si program de mers la sala de trei ori pe saptamana. Dupa cateva sedinte de psihoterapie a avut marea revelatie: si-a dat seama ca, in copilarie, manca ori de cate ori se simtea singura, neiubita de ceilalti.
Mancarea era prietenul ei cel mai bun, cel care nu pleca in delegatie cate o luna ca tatal ei sau cel asupra caruia putea avea control: manca ce dorea, cand dorea si cat dorea.
In plus, si-a dat seama ca aplica aceeasi strategie acum, in viata de adult: cand se simte singura sau vrea sa se relaxeze, mananca. Ori de cate ori are o problema, inainte de a cauta rezolvare, mananca.
Cu ajutorul terapiei, a reusit sa gaseasca metode pentru a se relaxa si pentru a evita sa manance atunci cand are probleme. Practic, a reusit sa rupa legatura dintre emotii si mancare.
Mind Body Nutrition (Hrana pentru minte si trup) si Dynamic Eating Psychology (Psihologia comportamentului alimentar in schimbare) sunt doua noi domenii care ne ofera tehnici si instrumente pentru a face fata acestor provocari ale lumii in care traim: problemele legate de mancare.
Ele studiaza relatia in continua schimbare pe care o avem cu mancarea, dar si legaturile dintre ganduri, emotii, digestie, comportament.
Stiai ca modul cum mananci spune foarte multe despre modul cum iti traiesti viata? Si ca exista o legatura foarte stransa dintre a manca si alte domenii ale vietii: cariera, relatii, sexualitate, finante, vise, dorinte, sperante?
Montignac NU este o dieta, este un stil de viata. Si iti zic sigur ca nu ascunde nefericire si chin, dimpotriva, iti deschide ochii cu privire la ce inseamna sa mananci echilibrat, sanatos, fara alimente „interzise”. Si asta pe termen lung.
In spatele dorintei de a slabi ar trebui sa fie dorinta de sanatate – in cazul unei persoane obeze.
Sunt de acord cu tine. Mai ales ca „dieta” inseamna regim alimentar pentru mentinerea sanatatii. Si eu am fost foarte incantata cand am citit cartea lui Montignac. Raman totusi cu doua semne de intrebare: daca 1. acest stil de viata este general valabil pentru oricine (suntem atat de diferiti, avem nevoi diferite); 2. daca chiar poate fi respectat pe termen nelimitat fara nicio apasare. Nu neg ca, probabil, tie ti se potriveste foarte bine. Si sunt sigura ca sunt multi carora li se potriveste acest stil de viata. Dupa cum afirm in continuare ca poate fi o povara pentru altii.
Apoi, imi place foarte mult ce ai zis la final: ceea ce trebuie sa ne motiveze este „sanatatea”; de fapt, orice idee pozitiva si nu frica de ceva (frica de boala, de cum aratam daca suntem obezi).
Nu exista un stil de viata general valabil pentru oricine, evident 🙂
toata lumea vreau sa slabeasca dar nu se uita la ce baga in gura,acest aspect este primul factor la care trebuie sa ne gandim,feliciatri pentru articol