Am descoperit blogul Dianei (disturbinglydelicious.ro) tarziu, in ianuarie, cand a organizat Festivalul rodiei. Acum este locul unde ma reintorc cand vreau sa-mi bucur ochii si sufletul cu fotografii minunate si cu retete numai bune de incercat cand am chef de arome noi in bucatarie.

Caci n-am cum sa nu iubesc un quiche de ardei rosii, o supa crema de sparanghel, niste chocolate crinkles sau un cheesecake cu caramel si nuci! Asa ca am vrut sa aflu mai multe despre cum Diana isi alege retetele, care sunt cartile ei de suflet, cum ar arata gradina ei ideala sau care este destinatia preferata. Am aflat mult mai multe, cum ar fi: cea mai buna prajitura cu miere, o carte perfecta pentru mamici cu copii a lui Alain Ducasse sau ce au in plus cartile culinare fata de cele de literatura, intr-un interviu care te va face sa te gandesti ce iti doresti cu adevarat.

Cum iti alegi retetele?
In general, imi place sa experimentez noi retete in bucatarie si, daca mi se intampla sa vad ceva care sa ma inspire si sa imi faca pofta sau sa mananc ceva care mi-a placut, cu siguranta incerc sa il refac acasa. Retetele care ma atrag de obicei sunt cele cu putine ingrediente. Uneori mai si improvizez, in functie de ingredientele pe care le am in frigider. Dupa cum cred ca se observa si pe blogul meu, nu sunt o iubitoare a retetelor complicate si aglomerate. Imi plac retetele simple, in care fiecare ingredient are rolul lui bine definit si, impreuna, se completeaza in armonie, retete al caror gust reusesc sa mi-l imaginez doar vazand ingredientele.

Care este desertul preferat al copilariei? Dar cel din prezent?
Desertul preferat al copilariei mele este, cu siguranta, crema de zahar ars. Imi amintesc mereu zilele in care intreaga casa era invaluita in miros de caramel si asteptam cu nerabdare sa gust din crema delicata scaldata in sosul brun aramiu. Si nu pot sa nu mentionez tarta cu visine facuta de sora mea. Iubeam pandispanul galben pufos pregatit cu oua proaspete in care isi gaseau locul pete de culoare, visinele culese din visinii din gradina bunicii. Si chiar daca am reteta ei, niciodata tarta mea cu visine nu a fost la fel de buna precum cea pregatita de ea :).

Acum, insa, de vreo cativa ani buni de cand am descoperit prajitura cu miere in Praga, pot spune ca desertul meu preferat este Medovnik. Foile fragede cu miere si crema cu smantana m-au cucerit intr-atat, incat ultima data cand am fost in Republica Ceha am mancat Medovnik aproape zilnic. L-am refacut si acasa, insa inca nu a ajuns pe blog.

”In momentul in care ai o dieta echilibrata, nu cred ca un desert consumat in mod cumpatat poate fi nociv”.

Poate fi un desert si sanatos, si gustos? (exemplu)

Termenii “sanatos” si “ gustos” cred ca se extind la intreaga alimentatie. In momentul in care ai o dieta echilibrata, nu cred ca un desert consumat in mod cumpatat poate fi nociv.
Cu siguranta ca orice alt tip de mancare si deserturile pot fi sanatoase si gustoase, daca se folosesc ingrediente genuine, daca suntem putin atenti la ingrediente si nu se exagereaza cu zaharul si grasimile. Dincolo de trendul raw vegan in mare voga la ora actuala si de seria “free” (gluten-free, lactose-free si sugar-free) de care eu inca nu m-am apropiat deoarece iubesc deserturile cu “de toate” (desi tocmai am fost nevoita sa pregatesc un dulce fara gluten si fara lactoza si mi-am dat seama ca este o lume pe care as vrea sa o cunosc mai indeaproape 🙂 ), un desert pe care eu il fac des si e si sanatos, si gustos din punctul meu de vedere este Carrot Cake.

Care este cartea ta culinara preferata? Dar de literatura?
Cand este vorba despre cartile culinare, nu pot sa nu ma gandesc la memorabilele cuvinte ale lui Joseph Conrad in prefata cartii “A handbook of cookery for a small house” scrisa de sotia sa, Jessie:
„Dintre toate cărțile scrise inca din cele mai indepartate timpuri de talente umane, doar cele de bucate sunt, din punct de vedere moral, incontestabile. Intentia oricarei alte piese literare poate fi discutabila si chiar pusa la indoiala; dar scopul unei carti de bucate este unic și este inconfundabil. Teoretic, obiectivul sau nu poate fi altul decat sa sporeasca fericirea omenirii”.

Ei bine, in ton cu ceea ce spunea Conrad, cu siguranta pe mine cartile de bucate ma fac fericita – pentru ca pot invata lucruri noi, pentru ca pot experimenta noi retete si pentru ca, la randul meu, pot oferi putina fericire celor care gusta ceea ce pregatesc si sunt si mai fericita cand citesc in ochii lor placerea de a fi mancat ceva bun. Cred ca aceasta este cea mai mare multumire a unei persoane care gateste.
Am o slabiciune pentru cartile culinare si de obicei in librarii ma pierd in lectura printre rafturile pe care sunt asezate ordonat, ma uit la fotografii, studiez retete si mai mereu gasesc cate una care isi face loc alaturi de suratele ei acasa.

Fiecare carte din raftul meu este speciala pentru ceva si imi sunt dragi toate, insa cartea mea de suflet este Cucchiaio d’argento, prima carte de bucate pe care am cumparat-o cand ne-am mutat in Italia. Este o carte complexa, adresata unui public larg, incepatori in ale bucataritului si nu numai, foarte bine organizata. Intocmai unui curs de gatit, explica termenii de baza specifici artei culinare, principalele metode de preparare, prezinta o intreaga colectie de retete tipice bucatariei italiene (dar nu numai – are si un capitol dedicat bucatariei internationale) si 15 meniuri apartinand unor chefi italieni. Este cartea la care apelez mereu cand am o neclaritate, este cartea care m-a facut sa descopar si sa ma indragostesc de bucataria italiana.

Mai nou insa, mai am o carte preferata, Cooking for kids a lui Alain Ducasse, care ma ajuta in prepararea meselor micutei mele care abia incepe sa cunoasca gusturi noi :).

In ceea ce priveste beletristica, in biblioteca am un raft dedicat cartilor mele preferate pe care din cand in cand le recitesc si mereu descopar lucruri care poate prima data mi-au scapat. Mi-e greu sa aleg doar una, insa pe acest raft se afla si Eleganta ariciului de Muriel Barbery, o carte pe care am citit-o prima data cand mi-a imprumutat-o o colega care, nu stiu din ce motiv, desi a inceput sa o citeasca, mi-a spus ca nu a reusit sa ajunga la final. Imi amintesc ca am devorat-o si mi-a placut atat de mult, incat dupa ce am terminat-o am intrat in prima librarie si mi-am cumparat-o chiar daca era disponibila doar in italiana, pentru ca voiam sa o am in biblioteca, desi, de obicei, prefer sa imi cumpar cartile in limba engleza.

Care a/u fost reteta/retetele de pe blog cu cel mai mare succes?
Spre surprinderea mea, cea mai populara reteta care a avut si are un mare succes este Mini tarte cu ciuperci, o reteta de tarte foarte simple, dar extrem de gustoase. De curand, am observat ca si reteta de Bonet a fost la inaltime, insa tartele raman number one.

Da-le, te rog, bloggerilor culinari un sfat de food photography.
Nu cred ca sunt cea mai in masura de a da un sfat bloggerilor, avand in vedere ca nu sunt experta si sunt in faza de studiu continuu in ce priveste food photography. E nevoie de multa munca si de mult exercitiu pentru a ajunge la rezultatul dorit. Eu n-am ajuns inca si timpul nu imi permite sa studiez atat cat as vrea. Daca sunt pasionati atat de gatit, cat si de food photography, banuiesc ca stiu deja ca nu e simplu sa le faci pe amandoua bine. Ce as putea eu sa le spun insa este sa isi gaseasca timp pentru a-si cultiva pasiunile, ca-s frumoase amandoua :).

Ce inseamna pentru tine bucataria italiana?
Bucataria italiana pentru mine inseamna echilibru, simplitate, prospetime si varietate. Bucataria italiana nu e plictisitoare, e plina de imaginatie si foarte creativa. Cu siguranta e mult mai mult decat pizza si paste. Din ingredientele cele mai simple se obtin de cele mai multe ori preparate deosebite, pline de savoare, la care nici nu te-ai fi gandit.

Ce ingrediente cu specific italian iti plac in mod deosebit?
Branzeturile si maslinele. Slabiciunea mea sunt branzeturile si, cum Italia se poate lauda cu o sumedenie de tipuri de branza, cred ca sunt intr-un fel de rai al meu. Mananc pastele de dragul branzei, salatele mele au musai un pic de branza si ceva masline, din tartele mele sarate nu lipseste branza, imi place pateul de masline, imi plac sosurile cu masline. Cand fac cumparaturi, de obicei din cos nu lipsesc vreo trei-patru tipuri de branza si vreo doua-trei de masline. Sa nu se interpreteze gresit, nu spun ca ar fi OK sau sanatos, dar toti avem cate o slabiciune . Cum am mai spus cu alte ocazii, as putea trai cu branza, masline si rosii.
Si imi mai place busuiocul, deci implicit sosul pesto.

Cum arata gradina ta ideala? Ce ai cultiva in ea?
Oh, gradina pe care o visez este un mix intre cea casei bunicii unde am crescut si cea pe care o au parintii nostri in Romania. Este o gradina din care nu lipsesc verdeturile si legumele pentru aventurile mele culinare, zmeura, capsunii, coacazele si cativa pomi fructiferi pentru dulceturile mele de toamna si nucii, pentru ca suntem mari consumatori de nuci. Nu lipseste nici vita-de-vie ‒ cum altfel m-as bucura de un pahar de vin din productia proprie  ‒ si nici stupina tatalui meu, pentru ca ne-a obisnuit cu mierea sa buna.

Cred ca am inceput sa pretuiesc faptul de a avea o gradina abia dupa ce ne-am mutat aici si, in loc sa merg sa imi culeg singura verdeturile si legumele proaspete, a trebuit sa merg la piata, lucru pe care nu il faceam in Romania. E minunat sa te poti bucura de roadele propriei tale gradini.

Si din gradina asta a mea nu ar lipsi nici florile. Vreau o gradina cu flori asa cum avea bunica mea – cu flori specifice fiecarui anotimp, de la ghioceii si zambilele de primavara la trandafirii verii si la crizantemele toamnei.

Spune-ne care este pentru tine o destinatie culinara de suflet.
In alte conditii, as spune Italia, dar pentru ca locuiesc deja aici, cu siguranta destinatia mea culinara de suflet este Franta. Si uite ca iar am ales o destinatie de unde nu lipsesc branzeturile. 

Care este combinatia ta preferata de mirodenii?
Ramanand in zona bucatariei mediteraneene, cred ca ierburile de Provence sunt preferatele mele. Exagerez cu cimbrul uneori, poate pentru ca tatal meu il folosea mereu in bucatarie. Nu sunt mare fan al aromelor puternice cum ar fi cele specifice bucatariei indiene, de exemplu.

Cum te simti cand lucrezi pentru blog?
Blogul este refugiul meu, este locul unde ma relaxez cand nu sunt in bucatarie si cand nu fac poze. In perioada aceasta insa, marea majoritate a timpului o dedic fetitei mele, asa ca blogul are putin de suferit, dar ”fare la mamma”, cum spun italienii, este cel mai frumos lucru si fiecare clipa petrecuta ca ea imi umple sufletul de fericire.

Ce alte pasiuni ai?
Cand nu ma joc cu Nicole, nu gatesc si nu fac poze, imi place sa citesc, sa calatoresc si sa pescuiesc. Iubesc sa vizitez locuri, sa cunosc oameni, culturi si traditii noi.

Foto credit: disturbinglydelicious.ro.