A trecut ceva timp de când nu am mai făcut un tur prin grădină despre care să vă povestesc aici, în… „grădina” mea virtuală. Prin august anul trecut vă împărtășeam bucuria de a avea o mică grădină la țară, de surprizele pe care ți le oferă ea zi de zi.
Când sunt în grădină, uit de orice altceva. Prefer să stau acolo să lucrez, să privesc, să meditez, să visez. Departe de zgomotul și agitația orașului.
Recunosc, fotografiile de mai jos sunt făcute la sfârșit de aprilie – început de mai. Iar lucrurile se schimbă destul de repede prin grădină – asta e și frumusețea ei. Să o urmărești, să descoperi mereu lucruri noi e o adevărată plăcere.
Nu mă așteptam să găsesc gutuii plini de flori. Nu i-am văzut niciodată așa, înveșmântați în flori albe, delicate.
Spre rușinea mea, nu am plantat lalele, deși mi-am propus. Mi-ar fi plăcut să pun niște lalele bătute, însă deocamdată mă mulțumesc cu darul naturii pentru mine. Și nu am de ce să mă plâng – portocalii, roșii și galbene, au adus pete de culoare în fața verandei.
Savurez fiecare descoperire prin grădină și sunt atentă la lecțiile pe care ni le oferă. Este sursă de frumos. Dacă o îngrijești, îți dă în schimb atât de multe! Ea îți oferă și lecții despre eșec, dar și despre succes, despre cum e să nu te dai bătut și să înveți din greșeli.
Aștept cu emoție primele căpșuni. Este primul an de la plantare când au multe flori. Însă, fie că îmi place, fie că nu, grădina este și a… păsărilor cerului, care vin să se înfrupte din fructele care îmi plac și mie. La mare căutare sunt căpșunile și vișinele, dar și nucile toamna.
Lăcrămioarele sunt florile mele preferate. Le iubesc de când eram copil și mă jucam în grădina bunicilor, foarte mică de altfel, casa fiind în oraș. Am foarte clar în minte, după zeci de ani, rândul de lăcrămioare de lângă gard, care pur și simplu mă fascinau. Așa că mă bucur nespus că au apărut lăcrămioare și în grădina de la țară.
Iar de menta pisicii mă voi bucura toată vara, cu florile ei mov, care atrag polenizatorii.
Abia aștept să înflorească crinii! Și bujorul plantat anul trecut, cumpărat de la studenții Facultății de Horticultură. Grădina mă învață însă că e necesar să am răbdare…
Și grădina nu e doar a noastră și a păsărilor. Mai e cineva care ne ține de urât când ajungem acolo. Și ia masa cu noi – are grijă să nu mâncăm prea mult, așa că trebuie să împărțim bucatele cu ea. 🙂
Grădina te invită să încerci mereu lucruri noi. Oare ce să mai plantez și unde? Oare când o să înflorească / dea roade ce am plantat? Curiozitate, răbdare, ritm încetinit.
Comentarii recente